Deoarece biserica din secolul al XVIII-lea nu a mai rezistat mult, a fost refăcută din temelii şi înfrumuseţată (pictată) la 28 mai 1846. Pisania de atunci scrisă pe piatră cu alfabet chirilic se află astăzi în tinda bisericii, deasupra uşii de intare în pronaos, alături pisania nouă scisă în anul 1937.
După datele există, biserica de la 1846 a fost construită în stil muntenesc, era joasă şi fără cupolă, iar uşa de la altar şi ferestrele erau foare strâmte, încât veşnic în biserică era întuneric.
În anul 1933 a fost alcătuită o comisie de specialişti, în frunte cu arhitecta Henrieta Delavrancea-Gibory (fiica cunoscutului scriitor Barbu Ştefănescu Delavrancea) care în urma unor sondaje la temelie şi ziduri a juns la concluzia că, biserica trebuie să fie demolată din temelie şi pe acel loc să fie zidită o nouă biserică.
În revista bisericească Păstorul Creştin Ordodox, care în perioada interbelică apărea la Olteniţa, găsim un apel publicat pe 11 august 1934, în care preotul paroh ruga locuitorii Olteniţei să vină să ajute cu ce poate fiecare, pentru renovarea totală a bisericii şi „terminarea lăcaşului lui Dumnezeu”.
Pe data de 16 august 1934 biserica a fost demolată şi s-a început construcţia noii biserici de către inginerul constructor Aurel Teleman, după planurile arhitectei Henrieta Delavrancea Gibory.
