Planul de construcţie al noului edificiu de cult a fost întocmit de arhitecta Henrieta Delavrancea-Gibory. Pentru strângerea fondurilor s-a făcut o listă de subscripţie publică. Întrucât suma colectată de la locuitori nu ajungea, Primăria oraşului printr-o adresă datată 29 aprilie 1936, a solicitat prefecturii Ilfov un ajutor financiar de 500.000 lei, din fondurile judeţului. Prefectura a onorat această cerere, astfel construcţia bisericii a putut fi finalizată. Locul ales pentru construirea acestui lăcaş de cult a fost lângă cimitirul şi monumentul ridicat în memoria eroilor care s-au jertfit pentru întregirea neamului românesc.
În actul de fondare se arată că edificiul „va purta numele de „Biserica Eroilor”, deoarece trebuia să se ridice o asemenea biserică pe locurile unde s-au dat foarte multe lupte pentru apărarea ţării şi întregirea neamului”. Pe de altă parte aici, în perimetrul curţii bisericii a fost inclus şi Monumentul Eroilor din anul 1916, Cimitirul Eroilor şi „Mormântul Eroului Necunoscut”, unde înainte de Al doilea Război Mondial se făceau slujbe şi era serbată „Ziua Eroilor”.
Iată cum înfăţişează acest eveniment revista „Ulcica Noastră”, care a apărut la Olteniţa în anul 1933: „Ziua de 25 mai e Înălţarea la Ceruri a Mântuitorului Isus Cristos şi Ziua Eroilor – căzuţi în războiul pentru întregirea neamului românesc – s-a serbat aici aşa cum se cuvine, printr-un parastas la Mormântul Eroului Necunoscut, la care au luat parte: armata, edilitarii şi numeros public. După oficierea sfintei slujbe de către preoţii I. Ionescu, Gh. Sachelarie şi N. Andreescu, au urmat cuvântările d-lor colonel Teodoru, pr. N. Andreescu şi d-l N. Şeitan, directorul şcolii primare şi primarul oraşului…”
Acest ritual nu a mai fost practicat în timpul regimulului totalitar, când Ziua Eroilor era sărbătorită numai de 9 Mai Ziua Victoriei, fără slujbe religioase, ci numai prin depunere de coroane de flori. Astfel din memoria comnităţii s-a şers amintirea că în curtea bisericii, care s-a ridicat aici mai târziu, se află „Cimitirul Eroilor” şi „Mormântul Eroului Necunoscut”.
Deasupra uşii de la intrarea în biserică se află pisania scrisă pe tencuială: “Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu binecuvântarea sfântului Duh ridicatu-sa acest sfânt lăcaş cu hramul “Înălţarea Domnului”, între anii 1937 – 1939, în vremea vrednicilor de pomenire patriarhi ai României Miron şi Nicodim, prin contribuţia credincioşilor olteniţeni şi sub oblăduirea Consiliului parohial în frunte cu p.c. pr. paroh Nicolae Andreescu. Arhitect H. Delavrancea Gibory, pictor C. Călinescu. În anul 1971 s-au adus unele îmbunătăţiri, paroh fiind pr. N. Rentea.
În urma cutremurului din 1977 au fost efectuate ample lucrări de consolidare a celor două turle, s-a restaurat pictura de către pictorul N. Samoilă, iar întregul acoperiş a fost refăcut. Toate aceste lucrări realizându-se sub conducerea Consiliului parohial condus de p.c. pr. protoiereu Necula Şt. Marian, preoţi conslujitori fiind p.c. preot Simion Constantin şi Enică Ionel, pictor d-l Nichita Ioan.
Prin contribuţia credincioşilor din Olteniţa şi cu ajutorul substanţial al unor binefăcători dinafara oraşului. Slujba de resfinţire s-a săvărşit de către P.S. dr. Damaschin, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în ziua de 19.09 a anului 2006. Binecuvântează Doamne pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale”.
