În ultimii 35 de ani s-au făcut cercetări arheologice sistematice şi numeroase sondaje, în mai multe puncte din preajma oraşului Olteniţa la Căscioarele, Chirnogi, Măgura Gumelniţa, Sultana, Vlădiceasca sau în davele de la Radovanu. Unele descoperiri au fost spectaculoase, Muzeul fiind acum cunoscut în rândul specialiştilor români şi străini ca deţinător al uneia dintre cele mai valoroase colecţii de reprezentări plastice aparţinând civilizaţiei Gumelniţa, cu o bogată colecţie de vase frumos decorate de diferite tipuri din aceaşi perioadă.
Pentru a se realiza o concordanţă între tematică şi titlul muzeului, care până în anul 2001 era cunoscut ca muzeu de arheologie, şi ca să se distingă de alte muzee cu acelaşi profil din ţară, s-a solicitat aprobarea ca muzeul să aibă o nouă denumire, acea de Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa.
În expoziţia de bază sunt expuse obiecte, care au aparţinut civilizaţiilor ce au evoluat în Centrul Câmpiei Române, cum sunt cultura Dudeşti, descoperită la Căscioarele şi Vasilaţi, cultura Boian ilustrată prin descoperirile de la Spanţov, Căscioarele sau Vlădiceasca. Un loc aparte a fost rezervat prezentării civilizaţiei Gumelniţa, căreia i s-a acordat un spaţiu generos.
Pentru o mai bună înţelegere a progreselor făcute în timpul evoluţiei acestei infloritoare civilizaţii neo-eneolitice, din partea de sud-est a ţării noastre, colecţia a fost expusă pe situri. În felul acesta vizitatorul are în faţă toate vestigiile comunităţii, cu o imagine completă despre ocupaţiile şi modul de viaţă ale omului din acele timpuri.
Topoare masive, cioplite din silex adus de la sud de Dunăre, dăltiţe şi tesle din diferite roci realizate prin şlefuire, săpăligi sau brăzdare de plug din corn de cerb, lame de seceră din silex, pietre de râşniţă, zdrobitoare, boabe de grâu (alac) carbonizate dovedesc că oamenii din civilizaţia Gumelniţa erau producători de hrană. Vite în miniatură, strecurători şi unelte pentru prelucrarea pieilor de animale atestă că în economia Civilizaţiei Gumelniţa, creşterea vitelor ocupa un loc însemnat.
Cârlige de undiţă de aramă, vârfuri de harpoane din corn de cerb, o barcă în miniatură, vârfuri de săgeţi din os sau silex, sau vârfuri de suliţă din silex arată că vânătoarea şi pescuitul aveau o pondere însemnată în asigurarea hranei comunităţilor.
Un depozit de ace de aramă descoperit la Căscioarele, împungătoare cu vârf de aramă şi mânere din os, topoare de aramă, mărgele, inele sau brăţări descoperite la Luica, Sultana, Olteniţa, Curcani şi Chirnogi, precum şi mai multe tipare pentru turnat obiecte de aramă atestă că oamenii din acele timpuri ştiau să să extragă minereul de cupru şi cunoşteau secretele prelucrării lui, prin încălzire şi ciocănire sau prin topire şi turnare în tipare.
În arealul Civilizaţiei Gumelniţa exploatarea cuprului se făcea sistematic, în minele de la Ai Bunar din sudul Dunării, unde au fost descoperite 11 puţuri, în care s-au găsit instrumente speciale de minerit: toporul-daltă şi târnacopul. O unealtă specială folosită în activitatea de extracţie era un mai din rocă dură, cu un şanţ pe mijloc, ceea ce permitea ca unealta să fie balansată cu o funie legată în jurul său. Maiul avea o lungime de 10 – 25 cm şi cântărea 1 – 4 kg. Arama extrasă din minele de la Ai Bunar a servit ca sursă de materie primă pentru întreaga zonă de est a Europei: Muntenia, Moldova, şi sudul Ucrainei. S-ar putea însă ca unele obiecte de aramă să fi fost realizate şi cu minereu de cupru extras din Dobrogea, de la Altântepe, sau din zona cupriferă din ţara noastră.
Vase de diferite tipuri, mosoare, greutăţile pentru fus, greutăţile pentru războaiele de ţesut sugerează că în cadrul Civilizaţiei Gumelniţa existau mai multe categorii de meseriaşi, care activau în atelierele din jurul templelor. Foarte multe greutăţi de lut pentru războiul de ţesut, sau pentru plasele de pescuit au semne incizate pe ele. Mulţi cercetători le consideră dovezi ale unui sistem de scriere sacră, dezvoltat cu circa 2000 de ani înaintea scrierii egiptenilor sau sumerienilor. Scrierea a apărut în urma unei îndelugate folosiri a unor semne grafice, încărcate cu un simbolism particular şi este strâns legată de cultul divinităţii feminine.
În situl de la Ulmeni s-a găsit un atelier în care se prelucrau mărgele de diferite forme, care erau lucrate din lut prin ştanţare sau din seminţe de mărgeluşă – o plantă care creşte şi astăzi în flora spontană prin vii sau pe la marginea pădurilor din zonă. La Căscioarele şi Vlădiceasca s-au găsit mai multe depozite de unelte de silex, între ele sunt şi cuţite de cremene de 40 cm lungime.
Ceramica este bine reprezentată, cu vase de diferite forme, cu decor caracteristic pictat în special cu grafit, decorate prin incizare, imprimare sau decor în relief. În toată aria civilizaţiei răspândite pe sute de kilometri, regăsim aceleaşi forme şi motive ornamentale, atestând o activitate meşteşugărească specializată. Pentru prepararea unui vas erau necesare mai multe operaţiuni: alegerea şi prepararea lutului, modelarea lui în forme tradiţionale, lustruirea, decorarea şi stăpânirea tehnologiei de ardere la temperatura de 900 – 1200 de grade.
Cu ajutorul unor descoperiri de piese de artă preistorice, modelate ca obiecte de cult, s-au putut reconstitui, parţial, practicile magico-religioase ale purtătorilor civilizaţiei Gumelniţa.
Aceştia aveau o religie complexă, cu o mitologie privind crearea Universului, a lumii, despre viaţă, despre moarte, cu credinţa revenirii la viaţă într-o lume viitoare. Sanctuare în miniatură sau chivoturi, cu tot schematismul lor, dovedesc că existau edificii destinate cultului. Ornamentele evocă Cultul Taurului şi adorarea Soarelui dătător de viaţă.
La Măgura Gumelniţa, Sultana şi Căscioarele au fost aflate replici care redau, micşorate la o anumită scară, sanctuarele gumelniţene, unele etajate, cu elemente de un înalt nivel de dezoltare a arhitecturii.
Divinităţi ale epocii, realizate din lut, os, marmură sau aur sunt reprezentate sub formă de vase şi capace sau statuete antropomorfe ori zoomorfe. Deşi divinităţile nu au fost modelate ca opere de artă, ele au fost realizate cu mare măiestrie, fiind considerate adevărate capodopere artistice ale epocii. Unele dintre aceste piese sunt cunoscute deja în literatura de specialitate cu denumiri precum. “Perechea de îndrăgodtiţi de la Gumelniţa”, “Zeiţa de la Sultana”, “Omul eneolitic de la Vlădiceasca”, “Statueta cu vas pe cap”, ş.a.
Funcţionalitatea statuetelor şi a obiectelor de rit gumelniţean era legată de cultul fecundităţii, fertilităţii şi de cel al morţilor. Exista un concept al divinităţii feminine dătătoare de viaţă, reprezentată cu forme anatomice ample, dezvoltate, care indică în foarte multe cazuri o maternitate apropiată. Unele figurine concav-convexe din aur de la Sultana sau Gumelniţa, erau purtate ca amulete la gât de femei şi fete tinere, ca simbol al fertilităţii feminine. Alte statuete din os cu cap inelar, descoperite în necropola de la Sultana, aveau rolul să-l ocrotescă pe cel decedat în lumea de dincolo şi să-i asigure reîntoarcerea la viaţă într-o lume viitoare.
Datorită canoanelor epocii, toate realizările artistice care reprezintă oameni sau animale se caracterizează printr-o stlizare excesivă. Cu toate acestea, câteodată pe unele piese distingem trăsături realiste, cum ar fi capacul zoomorf descoperit la Gumelniţa, unde animalul reprezentat poate fi identificat cu uşurinţă. La Vlădiceasca a fost găsit un cap uman, pe care se pot observa trăsăturile feţei, părul pieptănat pe spate, retezat şi doar urechile mari perforate trădează stilul epocii. Pe unele statuete sau vase antropomorfe apar chiar elemente de îmbrăcăminte. Statueta cu vas pe cap are o rochie cloch, pe vasul antropomorf de la Căscioarele se observă o rochie lungă din pânză cu model în ţesătuă, format din benzi verticale roşii ce alterneză cu benzi albe.
În necropolele comunităţilor gumelniţene de la Olteniţa-Măgura Gumelniţa, Chirnogi, Căscioarele sau Spanţov s-a constatat că defuncţii erau înhumaţi în poziţie chircită pe o parte, de obicei pe partea stângă, orientaţi cu craniile spre răsărit. Uneori cadavrele erau presărate cu ocru roşu, simbol al vieţii, iar lângă cel plecat în lumea de dincolo se depuneau obiectde de podabă, arme, unelte sau vase de lut cu hrană. Înhumarea cu craniul spre răsărit se făcea cu scopul de a lega soarta sufletului de traiectoria Soarelui; deci tot cu speranţa unei renaşterii într-o lume viitoare.
Inventarul funerar şi hrana depusă sunt dovada unei crdinţe religioase, care promova viaţa de dincolo de moarte.
În morminte s-au găsit multe obiecte de podoabă confecţionate din valve de scioci marine, care trăiesc în Marea Mediterană şi Marea Egee. Ele au ajuns în aşezările eneolitice de la Dunărea de Jos prin schimbul de produse intretribale. Un rol importatnt în vehicularea acestor produse, se pare că l-au avut locuitorii din regiunea Varna.
Expoziţia de bază a muzeului prezintă şi piese care aparţin civilizaţiilor care au evoluat în perioada de tranziţie la epoca brozului, respectiv Culturile Cernavoda I, III şi II descoperite la Olteniţa. Ulmeni sau Chirnogi.
Alte exponate sunt din epoca bronzului şi din prima epocă a fierului descoperite la Budeşti, Sultana, Căscoarele, Chirnogi, Gurbăneşti, Vlădicesca şi Radovanu. Din perioada getică provin obiectele de la Vlădiceasca şi din cele două dave în curs de cercetare de la Radovanu.
În colecţiile muzeului se mai află şi căteva tezaure monetare de argint din epoca geto-dacică descoperite la Scărişoara, Chiselet şi Negoieşti, Arme, unelte, râşniţe, opaiţe, felurite vase monede autohtone sau greceşti, obiecte de podoabă, dar şi monede ajunse aici pe calea schimburilor comerciale din insulele greceşti Rodos, Tasos, Cos sau din cetatea Heracleea Pontică, de pe ţărmul de sud al Mării Negre, completează tabloul legăturilor cu lumea înconjurătoare a celor care, în urmă cu şase mii de ani au făurit cultura Gumelniţa
