Despre Municipiul Oltenița

Localizare şi acces

Municipiul Olteniţa este situat în Lunca Dunării, în dreptul km 430, aproape de gura de vărsare a râului Argeş. Are in jur de 27.000 locuitori şi aparţine, din punct de vedere administrativ, judeţului Călăraşi.

Istoricul oraşului

Prima atestare documentară a localitaţii Olteniţa se găseşte într-un document lăsat de domnitorul Neagoe Basarab şi datat 13 aprilie 1515, urmând ca în iunie 1526 să fie menţionată într-un hrisov al lui Radu de la Afumaţi.

În 1852 o delegaţie din Ulmeni, Chiselet, Chirnogi, Radovanuşi Căscioarele, se adresează prinţului Alexandru Ghica rugându-l să le aprobe înfiinţarea unui oraş slobod de dări, vânzându-le o parte din moşia sa, ceea ce s-a realizat în fapt un an mai târziu. Astfel, la 23 Aprilie 1853 (când avea în jur de 750 locuitori) Olteniţa este recunoscută oficial ca  „oraş slobod”.

Istoria acestor locuri este însa mult mai veche, dovadă fiind descoperirea celei mai mari aşezări neolitice, cu mai multe nivele de locuire, pe movila Gumelniţa (la circa 4 km est de zona centrală), care datează din mileniul 4 î.e.n.

Materialul arheologic descoperit aici aparţine Culturii Gumelniţa (denumită după toponimia locului) şi este deosebit de valoros atât prin vechimea lui, cât şi prin varietatea şi bogaţia de obiecte conservate.

Materialul este expus în Muzeul Civilizației Gumelnița, o cladire monument de arhitectură, construită în anul 1925 după planurile arhitectului Ion Cernescu

Descoperirile arheologice şi însemnările unor scriitori antici atestă posibilitatea existenţei unei formaţiuni prestatale a dacilor la gura Argeşului şi mai apoi cetatea romano-bizantino constantiniană Daphnes, în aceste locuri în sec. IV î.e.n.

De-a lungul timpului, Olteniţa a fost martoră a numeroase razboaie duse pe aceste locuri în evul mediu şi epoca modernă (incursiunile lui Mihai Viteazu -1594-1595 – vizând cetăţile turceşti din dreapta Dunării, ciocnirile şi luptele dintre austrieci şi turci, etc.).

În timpul razboiului de independenţă,Olteniţa s-a constituit ca punct principal de apărare a capitalei, lucru dovedit chiar prin inspecţia zonei frontului de către Regele Carol I al României. Luptele desfăşurate pe teritoriul oraşului în timpul celor două războaie mondiale au făcut din Olteniţa o localitate cunoscută de marii comandanţi militari şi oameni politici ai vremii. Dealtfel, ea figurează pe prima hartă a Ţării Româneşti, tipărită la Viena de către Constantin Cantacuzino, în 1700.

Datorită poziţiei sale geografice şi beneficiind de un pămant fertil, vegetaţie bogată, faună diversă, climă temperată etc. şi fiind un vad bun de trecere peste Dunăre, cap de pod şi loc de depozitare de grâne, vamă, punct de carantină şi graniţă, Olteniţa şi-a dobândit un  important rol economico-social, lucru ce a determinat fondarea la 23 aprilie 1853 a oraşului Olteniţa, aprobată de domnitorul vremii, Radu Ştirbei.

Funcţiunea de bază a localităţii a fost cea de port la Dunăre, la care s-a adăugat în timp şi cea industrială (construcţii şi reparaţii de motonave, vase fluviale pentru călători, remorchere, şlepuri ş.a., turnătorie, fabrică de mobilă, elemente  prefabricate pentru construcţii, industrie alimentară şi uşoară).

Faptul că este situat la graniţa de sud a ţării  şi fiind un punct important în drumul dintre Occident si Orient a determinat Guvernul Romaniei să adopte o Hotărare de înfiinţare a Punctului de control trecere a frontierei Olteniţa – Tutrakan (Bulgaria), punct ce scurtează cu aproximativ 150 km actualele trasee rutiere.

Dezvoltarea socio-economică a oraşului a condus autorităţile locale să propună parlamentului României ridicarea localitaţii la rang de municipiu, fapt ce s-a realizat la 22 octombrie 1997.

Olteniţa azi

Municipiul Olteniţa este cunoscut şi ca un important port fluvial al ţării, evidenţiindu-se îndeosebi ca port turistic de legătură cu capitala ţării noastre şi cu punctele importante în croazierele de pe Dunăre.

Dintre obiectivele turistice şi cele de agrement ale oraşului Olteniţa se remarcă: Muzeul „Civilizaţiei Gumelniţa”(str. Argeşului, nr. 101), Castelul de apă, Parcul Central, Biserica „Eroilor” cu hramul  „Înălţarea Domnului”  şi cu  Monumentul ridicat  în memoria ostaşilor căzuţi în timpul Primului Război Mondial, Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” – cel mai vechi lăcaş de cult din oraş (1859), Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Monumentul Eroilor căzuţi în Primul Război Mondial  (Bulevardul Republicii),  Clădirea Liceului Teoretic „Neagoe Basarab”, ridicată în 1933 (Bulevardul Tineretului, nr. 151),  Clădirea Hotelului „Victoria”, ridicată în anul 1897 (str. Argeşului, nr. 87),  Fluviul Dunărea  cu  pitorescul malului românesc şi frumuseţea versantului bulgăresc  (cu oraşul şi portul Tutrakan ),  „zăvoaiele”  răcoroase şi cu aer curat ale  Argeşului şi privalului Dunărica, Situl arheologic cu aşezarea neolitică  de pe Măgura Gumelniţa.

În faţa unei mercerii din Olteniţa - Perioada interbelică
Mercerie din Olteniţa - Perioada interbelică
Sărbătorirea Zilei Eroilor la Olteniţa în 1933
Delegație Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănist la Șantierul Naval Oltenița, anul 1946
Casa de asigurări sociale - Perioada interbelică
Biserica Eroilor - Perioada interbelică
Liceul Alexandru Sahia - Perioada interbelică
Biserica Sf. Nicolae - Perioada interbelică
Doborârea unui aeroplan la Olteniţa - Perioada Primului Război Mondial
Cazarma Regimentului 76 Infanterie, iar apoi a escadronului de cavalerie și a plutonului de grăniceri - Perioada interbelică
Vedere din Olteniţa, Parcul Muzicii - Perioada interbelică
Teatrul Olteniţa - Perioada interbelică
Activitate în port - Perioada interbelică
Strada Carol I, Olteniţa - Perioada interbelică
Monumentul Eroilor din Olteniţa - Perioada interbelică
Judecătoria Olteniţa - Perioada interbelică
Pod de lemn din Olteniţa - Perioada interbelică
Activitate în port - Perioada interbelică
Casa Pitulice - Perioada interbelică
Turnul de Apă - Perioada interbelică
Hotel de România - construit în perioada anilor 1900
Hotel Vornicu construit în 1904
Inspectoratul de Jandarmi şi Judecătoria de Ocol (astăzi Şcoala de Arte şi Meserii)
Piaţa de cereale - Perioada anilor 1900
Podul de pe Argeş, înlocuit în anul 1900 cu un pod de fier - Perioada anilor 1900
Comisariatul de Poliţie, str. Al. Iliescu nr. 32 - Perioada anilor 1900
Poliţia portului - Perioada anilor 1900
Spitalul „Regina Elisabeta” demolat în 1906 cu prilejul construirii gării, sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX
Vama portului Olteniţa, sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX
Oborul de vite, sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX
Previous
Next